Bine ați venit!

Vineri, 22.04.2016

          Ziua de vineri înseamnă, pentru o parte dintre olimpici, o zi de relaxare, iar pentru ceilalți, concentrare maximă, așa cum spunea una dintre elevele olimpice aflate aici: „Au nevoie de toate forțele universului, ca să convingă”...

          Ziua de vineri are, deci, două programe diferite, în funcție de elevii care au fost împărțiți pe grupe: unii vor intra la proba orală, între orele 14:00 și 16:00, la Colegiul Național „Constantin Cantacuzino”, iar alții au în program vizite culturale la Casa - atelier Gheorghe Petrașcu și la Palatul Brâncovenesc de la Potlogi.

          Dimineața zilei de vineri (între orele 9:00 şi 13:00) este, totuși, destinată relaxării prin vizite culturale și pentru cei care vor participa la proba orală. Astfel, aceștia au avut de ales între două interesante muzee, relativ recent deschise în Târgoviște. Este vorba despre Muzeul „Metamorfozele unui loc al memoriei”, cunoscut ca Muzeul Comunismului (ilustrând isoria de la cavalerismul Şcolii de ofițeri „Ferdiand I”, la spațiul profan al procesului și execuției soților Ceaușescu și al sfârșitului regimului totalitar în România”) și despre Muzeul Evoluției Omului și Tehnologiei din Paleolitic.

Deși sunt încărcați de emoții pentru proba la care urmează să participe, câțiva elevi aleg să descopere oferta acestor două muzee. Pășind pragul Muzeului Comunismului, treci, parcă, printr-o poartă a timpului: realitatea întâlnită te poartă într-un timp încremenit; pentru cei care au cunoscut perioada comunistă, senzația este de disconfort vizual și fizic: mobilier de birou vechi (am putea spune „comunist”), pe care stau așezate „impasibil” 4 telefoane optzeciste (se remarcă prezența telefonului roșu), paturi de cazarmă (ni se explică: „aici au stat soții Ceaușescu timp de 3 nopți și 4 zile”), uniforme militare din acea perioadă, nelipsitul tricolor cu stema Republicii Socialiste România. Nu sunt decât 3 săli, dar te cutremuri dacă faci efortul de a rula mental filmul realizat atunci de TVR – „sala de judecată” este mai mică decât își poate cineva imagina, scaunele sunt tot acolo... Locul execuției satisface, întrucâtva stisfacția privitorului: se văd în perete găurile lăsate de gloanțe, desenele cu cretă albă, care refac conturile corpurilor căzute. Elevii pășesc, fără griji, peste ele, semn de normalitate sau doar de detașare? (realitatea asta le e atât de departe, ca și întâmplările din Primul sau din cel de-al Doilea Război Mondial). Totuși – citez din însemnările lăsate în caietul de onoare al muzeului –  „e important să ne cunoaștem trecutul”.

          Muzeul Evoluției Omului și Tehnologiei în Paleolitic poate fi comparat, păstrând proporțiile, cu Musée de l’Homme din Paris. Proiectul a fost unul ambițios şi s-a dovedit a fi și în realitate o mare realizare, muzeul fiind singurul de acest gen din România, dar și din  Europa Centrală și de Sud. Modern, cu exponate originale, unele unicat, recunoscute în tratatele de arheologie ale lumii, muzeul reprezintă un adevărat punct de reper pentru vizitatorii orașului.

          În acest timp, liceenii care urmează să intre a doua zi în examenul oral, se încarcă sufleteşte, pornind în excursia culturală.

Casa-atelier „Gheorghe Petrașcu”, micuţă, dar cochetă, plină de tablouri, de obiecte neatinse parcă de colbul timpului ne încântă și dă culoare dimineții însorite. Trebuie să le mulţumim aici micuţilor vizitatori de la Grădiniţa Nr. 2 Târgovişte pentru că au înţeles că programul nostru se încadrează în limite de timp bine stabilite şi ne-au cedat locul, deşi sosiseră mai înaintea noastră aici. Doamnele educatoare i-au adunat la o imaginară „masă a tăcerii”, unde le-au spus poveşti şi istorii, astfel încât şi timpul lor a fost ocupat într-un mod plăcut.

Excursia de la Potlogi s-a dovedit a fi un prilej de relaxare şi de conectare cu străvechi valori culturale. Palatul de la Potlogi este prima dintre cele 4 case domnești construite de Constantin Brâncoveanu pentru fiii săi. Renovat anul trecut, Palatul de la Potlogi, adevărată valoare arhitecturală românească, este unul dintre cele mai frumoase locuri de vizitat din preajma Târgoviștei. Palatul este renovat atât în exterior, cât și în interior, cu piese de mobilier care datează din timpul domnitorului. Deși știam aceste lucruri, experiența are totuși puterea să treacă dincolo de așteptările noastre și să ne facă să ne închinăm în fața trecutului.

          Intrăm în curtea muzeului și, deodată, zidurile palatului ne izolează parcă de zgomotele lumii contemporane. Locul ne cucerește instantaneu prin tăcere, liniște, solemnitate și totodată prin forța cu care ne face părtași ai unor vremuri apuse.

Ghidul, o părticicică, parcă, a conacului, ne spune că în stânga se află „droșcăria” (locul în care erau ținute şi reparate caleștile), spre care ne îndreptăm cu pași molcomi. Dacă până acum ne stăpânea o încântare calmă, din momentul în care intrăm în acest spațiu, simțurile ne sunt revigorate și surpriza este zugrăvită pe chipuri. Informațiile pe care ghidul ni le împărtășește cu plăcere, alături de obiectele vechi de sute de ani, ne transpun în vremea lui Constantin Brâncoveanul.

          Urmează „cuhnia”, bucătăria, ce păstrează încă ceaune imense, mese și scaune masive, sculptate cu migală, oale, străchini și tot soiul de obiecte inedite care ne cuceresc.

          Ajungem apoi în casa de popas a domnitorului. Amalgamul de sentimente, multitudinea de emoții, fiorii trecutului sunt imposibil de pus în cuvinte. Totul în jurul nostru conspiră și familia brâncovenilor este readusă la viață. Legenda este spusă pe rând de imagini, cufere, arme, bijuterii, veșminte, până și de ziduri. Copleșiți de trăiri, impresionați de viața străbunilor noștri, ieșim din timp și ne contopim cu veacurile.

La subsolul Palatului domnesc, unde este amenajată o sală de conferinţe, lecţia de istorie vie se încheie cu o prelegere în care ghidul îşi pune tot sufletul: ultimele zile din viaţa familiei Brâncoveanu şi martiriul acestora… Liniştea din jur este plină de emoţie şi din când se iveşte câte o lacrimă care se şterge pe furiş… Sacrificiul Brâncovenilor pentru creştinism şi pentru ţară este de neegalat…

Ultimul popas este la biserica ridicată de Constantin Brâncoveanu mai înainte de a construi palatul. Experiența de la Potlogi devine astfel completă, memorabilă, punându-și puternic amprenta asupra noastră, potenţată de un tânăr preot cu har.

          Ca o continuare firească a emoţiilor trăite la Potlogi, seara participăm cu toţii la concertul extraordinar „Vinerea Floriilor”, în timpul căruia tradiţia românească demonstrează încă o dată a fi la ea acasă aici, la Târgovişte.

          Concertul din Vinerea Floriilor are loc la Casa Tineretului şi este organizat cu sprijinul Consiliului Județean Dâmbovița, al Centrului Judeţean de Cultură Dâmbovița, al Arhiepiscopiei Târgoviștei şi al Inspectoratului Şcolar Județean Dâmbovița.

          Fiind un concert tematic, cântecele audiate păstrează tonalitatea rugăciunii bisericești. Corul Seminarului Teologic Ortodox „Sfântul Ioan Gură de Aur”, interpreta Maria Golban Șomlea, Corala Catedralei Mitropolitane din Târgoviște încântă auditoriul cu momente muzicale emoționante, care transpun pe o scenă laică atmosfera religioasă, specifică acestor sărbători pascale. Concertul din Vinerea Floriilor este momentul serii. Artiștii au voci aproape ireale. Un vălmășag de emoții se revarsă de pe scenă spre spectatori. Cântece doinite, o mărturie despre farmecul țării noastre, melodii cu specific pascal se contopesc în gânduri, dar, mai ales, în suflete.

          Ineditul serii vine de la irlandezul îndrăgostit de România, Peter Damian Hurley, care, într-o simpatică limbă românească, ne surprinde cu atașamentul sincer față de meleagurile noastre. Implicat în spaţiul românesc atât material, cât și spiritual, irlandezul botezat Petre în ritul creștin-ortodox promovează de mai bine de două decenii valorile adevărate ale culturii româneşti şi ale satului românesc. Momentul interviului realizat de Adriana Cuciureanu cu Peter Damian Hurley smulge spectatorilor, pe rând, aplauze puternice, zâmbete, admiraţie şi din nou aplauze!

Seara se încheie cu mulțumiri adresate celor dispuși să ofere necondiționat din energia și talentul lor.

          Cum va fi ziua de mâine? Judecând după multitudinea experiențelor memorabile, probabil, va fi o zi plină. Răspunsul e doar la câteva ceasuri distanță…